Daca exact intre orele cinci si sapte, te-ai fi lasat fermecat in ghiocul valurilor ce recompuneau frenetic valsul senzatiilor prime, ultime, patrunzator urgente, spontan totale ale eruptiei acelei dimineti, daca numai si numai in sfera acelei clipe, te-ai fi abandonat, uitand angoasa clipei de ieri si nepreocupat fiind de a celei de maine, daca tu ai fi vibrat...tot, imbatandu-te doar cu clipa solitara, dar de negasit in corespondentul alteia, daca naravul de a gandi ce nu poate fi gandit nu ar fi trezit la lumina ratiunii fiorul pasiunii adormite in misterul...negru si gros al zatului de cafea, atunci, poate doar atunci, ti-as fi trimis chiar si doar cenusa literelor singurei scrisori care ti-ar fi spus : « aici, acum, atat… »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu