Repetarea canonului perpetuei scoateri, al extragerii din propria fiinta, al patrunderii prin surprindere in adancuri, al nedomolitei napustiri a mea in mine. Patosul voluptatii descompune, inunda, apoi navaleste fluid din teaca duala precum o cascada dementa, dar este astamparat imediat de taietura de gheata a lamei unei arhitecturi inaccesibil solidificate in statuia amazoanei trufase. Fantanii grandios decorative ii lipseste nemilos, imuabil, implacabil, Ciutura...Gustul meu este acela al aruncarii de sus in bratele lacome ale...pericolului, atingerea mea zideste in obscur, pentru ca imediat insa, naluca sa iasa din zid incarnata in consistenta aflarii celui mai ascuns secret, iar farmecul meu sta sapat intre mii si mii de alte mistere, sub adancuri de piatra, intr-un fluid ce nu va erupe nicicand prin retina ochiului artezian...
2 comentarii:
cred ca nici nu ti-ai dori sa stii cat de la suprafata este farmecum tau...nici o piatra nu il poate ascunde!
intr-adevar, nu mi-as dori! te rog sa nu ma ajuti sa aflu...
Trimiteți un comentariu