joi, 17 aprilie 2008

Psihanaliza unui gand (I)

Anxietatea unui gand, regresia imuabila si obsesiva catre el, catre acelasi gand…, gandul-prunc, intarcat prematur, jucand apoi sotronul desenat de Oedip pe caldaramul senzatiilor devenite fixatii, pe un cadran pustiit, intr-o secventa parasita sub semnul intrebarii, ca o proiectie a sirului de imagini in care acele ceasornicului au fost date peste cap, intoarse inapoi, impinse in urma, cu mult prea mult timp in urma ...Gandul primar, uniform, indivizibil, segregat pana la asocial intr-un timp din care urla, trantind in rezonanta propriului sine usa temnitei, pentru a se izola de…Gandul Universal !

Nici arsita febrila a tamplelor, nici transpiratiile sloi de gheata ce-mi reteaza podul palmelor, n-au sedus gandul « mut ca o lebada ». El tace cast, in mine, in acelasi con de umbra, fara pigment, sfidand cromatica desfranata a tuturor celorlate ganduri.

In rastimpuri, trag de el sa aflu, sa-mi spuna, sa urle, sa strige ce il doare, de fapt ce l-a durut atunci, candva, demult…, sa-si aclame dorintele, dar palma opaca si frigida a gandului meu imi plesneste amnezic memoria. S-a spart, imi zic alteori, e un ciob de gand, ce ma priveste alienat din acel alt timp, nerecunoscand minutarul celui de-acum, punand ireversibil orologiului mintii mele, alarma sa sune la momentul t0 ! T ZERO ! Bun, imi spun, este uituc, sau inconstientul l-a facut uituc, dar de ce nu s-a resemnat, de ce nu a ramas ingropat in latente de neextras, de netrezit, de ce inca ma abuzeaza acum, aici, prin piele, prin pantec, prin sange ? De ce acul patefonului aluneca de pe santul discului, in aceeasi stridenta repetitiva dementa ? Cum poate fi el inca inchizitoriul si rechizitoriul constiintei mele atat de modificate…? Cum imi poate El domina dorintele, pulsiunile? Ce stie acest gand de fapt despre mine? Ma cunoaste? Ce m-ar intreba? Ce i-as putea raspunde eu, in fata esafodului unei instante, in care o procesiune primitiva nu i-a gratiat memoria, in schimb ii evapora ca si cum nu exista, sangele curat al pasiunilor necenzurate ramas in valuri in jurul ghilotinei de acum?

va urma...

Niciun comentariu: