Alo...

- Alo…
- …
- Esti?
- …
- Mai esti?
- …
- Mai poti fi?
- …
- Da, mai poti fi…simt asta, iti aud acum, prin acest telefon respiratia uda cum curge...
- ...
- Simti? Chiar in acest moment alveolele spion ale plamanilor mei detoneaza accelerat, gafait, piatra funerara a tacerilor tale! Sunt straturi multe de tacere, sub lespede…
- …
- Nu intelegi? Neaflatul nu poate fi batatorit intr-un pumn oarecare de tarana, sub semnul lemnului putred al unei cruci !
- …
- Alo…alo…alo..
- …
- Hai, raspunde, deschide, simte ! Asculta acum! Auzi, spune, le auzi? Auzi clopotele din turla pe care chiar acum le-am tras peste doliul tau patologic ? Am trecut cu tine printre necunoscuti indoliati la parastasul de 3 luni, de 6 luni, de 1 an. Acum sunt deja 2 ani si voi scuipa vin rosu si carne de trup pe ocurenta cuminecaturilor lor, nestiut, clandestin, fara spovedanie, neimpartasit, si neflamand de taina sfintei lor impartasanii. Voi fi marele absent al vecerniei lor, iar in chindia mea Dionysos nu il va putea ineca in vin pe Apolo.
- ...
- Alo, raspunde-mi, n-am decat un steag alb, pe cel negru l-am sfasiat prin tine...
- …
- Alo…