« NATHANAEL, nu te lasa inselat de titlul brutal pe care l-am ales pentru cartea mea; as fi putut sa o numesc Menalc, dar Menalc, ca si tine, de altfel, nu a existat niciodata. Singurul nume de barbat pe care ar fi putut sa-l poarte aceasta carte este al meu; dar, atunci, cum as mai fi indraznit sa o semnez?
Am scris-o fara ocolisuri si fara pudoare; si daca uneori vorbesc in ea despre tinuturi pe care nu le-am vazut nicicand, despre parfumuri pe care nu le-am mirosit nicicand, despre fapte pe care nu le-am savarsit aievea, sau despre tine, dragul meu Nathanael, pe care nu te-am intalnit inca, n-o fac nicidecum din ipocrizie ; si toate aceste lucruri nu sunt minciuni, dupa cum nu este minciuna nici numele de Nathanael, pe care ti-l dau tie, cel care ma vei citi, necunoscandu-l pe al tau.
Si, dupa ce ma vei fi citit, arunca aceasta carte si pleaca. As dori ca ea sa destepte in tine dorinta de a pleca – de a pleca de oriunde, din orasul tau, din familia ta, din camera ta, din gandirea ta. Nu lua cartea mea cu tine ! Daca as fi fost Menalc, ca sa te calauzesc, te-as fi prins de mana dreapta, fara ca mana ta stanga sa o stie si i-as fi dat drumul cat mai repede, de indata ce ne-am fi indepartat de orase, zicandu-ti : uita-ma !
Fie ca aceasta carte a mea sa te invete sa cugeti mai mult la tine decat la ea, si apoi la orice altceva mai mult decat la tine. »
Andre Gide – Fructele pamantului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu