Nu, nu am cazut…, ci tocmai ma ridic, urc acum in fervoarea sariturii pe verticala, a sariturii eliberate, a sariturii de bucurie... Totul se intampla undeva, intre un rasarit oarecare si un asfintit proaspat reamintit, proaspat reintamplat, sau mai degraba totul paseste lin pe sarma sariturii concomitente dinspre zenit catre nadir…Abundenta senzatiilor, serenitatea momentului imi atenteaza cu o voluptate incandescenta respiratia…! Dar, mai ales, este atat de bine ca nu este nimeni in jur…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu