Oglinda...

Intorc capul si ochiul patrunde in ea subit. Zvacneste din amorteala hipnica. Unghiul imi biciuie retina. Acum trebuie sa o patrund, sa intru in ea, nu mai am scapare. Simt cum ravasirile se imbulzesc si cad gramada in haul memoriei. Pe scrinul din spate vad deschis catastiful transmigratio ca pe o cabala rasfoita de mii de degete impletite intr-o desfranare polimorfa. Sangele in flux si reflux la fiecare fila. Unde mi-e licoarea? Trebuie sa-mi prepar prafurile, acum, acum, sarurile, altfel… Tremur, ma intorc convulsiv si zaresc Sipetul in care le stiam incarcerate. Ii ating capacul, si simt cum ma desurubez o data cu cercurile ferecate. Negociez iresponsabil, in delirium, achit fila in alb a consecintelor, il deschid. Scot foita subtire si sarurile. Le prepar, prizez. Silueta alter ego intra in mine.
Mainile se crispeaza din incheieturi. Imi scutur zgomotos palmele de prafurile intrate in epiderma, trag sertarul, asez calm la locul lor sticluta si foitele.
Ma intorc, ies din oglinda. Intre perete si coltul sipetului, Vad panza mata de paianjan cu oua grele depuse. Imi spun : « nimeni n-a mai trecut demult pe-aici… ». Sarurile incep sa strige din sange. O vad pe Maria cu pruncul in brate in fata intrarii in grota, salvata din calea lui Irod de 15 perechi de picioare incolacite pe o cruce alba, carnoasa. Vajai. Cu ochii tintuiti in panza groasa, cad dureros in genunchi. Imi simt rotulele casandu-se tectonic ca intr-un clivaj. Ouale de paianjen incep sa se ciocneasca unul de altul pe retina. Incep sa pipai pardoseala cu miscari de orb in cautarea bastonului. Nu-l gasesc. Incep sa-mi sug degetul mainii stangi amusinand frenetic dupa mirosul Stiut al pernei mici. Nu, perna nu e, nu e pe nicaieri… Vad pe coltul mesei doar evantaiul, il iau, il deschid, izul de mosc putred ma izbeste. Nu am scapare. Privirea mi-e fugarita inapoi, in oglinda. Ma intorc spre ea si vad un fascicul alb, plin, dizolvandu-se in efervescenta unei gauri neagre. Privirea ma opareste dintr-un Nevazut care da in clocot peste mine. Piciorul drept trepideaza un pas scurt, fortat in spate. Luciul ei deformator vine, face acelasi pas catre mine. Urlu fara vlaga, nadajduind ca sunetele mele pulverizate isteric s-o sparga.
Cioburile din vene dispar, stergand orice urma.