marți, 10 iunie 2008
Le faiseur de plaisantristes...
A quoi bon? A quoi bon?! A quoi bon...
...un a-quoi-bon-iste ...
Erai in fata liftului. M-am apropiat usor din spate, in fosnetul felin al rochiei pulverizand vaporii emotiei...
Nu ne-am atins cu privirile, nu ne-am ranit cu vreo atingere…
Mi-as fi dorit sa fi ramas blocati atunci in acel lift, suspendati atemporal intre penultimul si ultimul etaj al hotelului Intamplarii zgarie-nori…
Dar eu am fost mult mai atenta la mine, tu, mult mai atent la tine, si amandoi mult prea neatentati de terorismul intoxicarii cu VIU al acelei clipe zgarie-nori…Am apasat pe butonul corect si fiecare a coborat la etajul sau...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu