- Bine, dar fiece val de-al tau ar trebui sa-si aminteasca de fiece zvacnire a erotismului trupului meu...in tine...Te-am banuit atat de greu, am ajuns la tine spintecand carare prin hatisul smocurilor salbatice de iarba lunga, taioasa, iarba rea, ce mi-au sfasiat o vreme talpile nesigure, ce au lasat in nisip urme solitare, neputincioase, atacate de spinii neumblatului, atat doar cat primul tau val, crud, rece, crud de rece, sa-mi acopere urmele ranilor devenite acum...vagi.
M-am tradat, nemailasandu-mi trupul tie cand, la orizont, barca, precum o aratare suspendata in proiectii atemporale, barca parasita de pescarul sinucigas, mi-a inabusit in introspectii sevrajul dorintei carnale. Atunci mi-am potolit patima de a te patrunde cu furie, de a inota haotic impotriva tuturor curentilor tai inghetati brahmanic in freamate meditativ-ritualice, impotriva tuturor valurilor tale rasarite arhetipal candva sau inca nerasarite...
Fragmente ale neaflarii din mine in tine nu vor fi insa impaturite si lasate in voia largului tau printr-un simplu papirus inchis intr-o sticla, ci prin acest bolovan de cufar pe care sunt pregatita sa-l ingrop ca pe o piatra de moara in adancurile tale...
