Aud cum imi spui chiar acum ca maine vei desfrana furios de stancile digului din mine valuri dionisiace, ca Apolo al nostru va fi tras in vartejul extatic al curentilor tai nemilosi si dus intr-un larg nedeslusit…
Iarta-ma ! Nu-mi puteam imagina ca si Marea sufera...nu-mi imaginam ca tot ce e liber ar putea cunoaste vreodata suferinta...
2 comentarii:
eu cred ca doar liber simtindu-te poti avea acces la...profunzimea suferintei. cum era, "liber sa sufar", nu? cel putin tu, tu te-ai cunoscut sau recunoscut vreodata in afara suferintei?
tocmai, pe mine marea m-a pedepsit cu aflarea "rationamentului" contrar: "sufar, deci sunt libera" si cred intr-adevar ca starea autentica de suferinta este ultimatumul fiintei dat siesi pentru a avea "acces" la propriile teritorii nescormonite pana atunci de iluzia starilor apolinice...
Trimiteți un comentariu